"Mama mea e pitipoanca!"

Astazi sunt pornita! Asa...sa incepem cu motivul revoltei mele.  De pitipoance a auzit toata lumea. Sunt fetele alea ce se cred dive si foarte talentate, ce au in cap doar roz, tocuri, guma de mestecat, bijuterii si bani, cat mai multi bani. E adevarat acum ca si aceste pitipoance sunt de doua feluri (din punctul meu de vedere) : unele foarte evidente, altele asa, mai subtile.
Ok, pana aici nu v-am spus nimc nou, sunt fete tinere, fara minte, care doresc sa iasa in evidenta cu orice pret, iar pentru bani si atentie ele fac orice sau ma rog, aproape orice.
Hai ca pe fetele astea le mai inteleg( ahh fac eforturi foarte mari) ca sunt tinere si fara minte, dar zilele trecute am ramas socata de ce mi-au vazut ochii. In timp ce ma uitam eu pe facebook, vad ca o "prietena" din spatiul virtual, isi incarca un album intreg cu poze in diverse poziti, de la cele cu buzele mari, pana la cele cu tenta sexuala, mai exact, cracanata pe masina, cu un decolteu foarte generos si cu nelipsitul deget in gura. Jur ca nu mi-a venit sa cred!
Noua pitipoanca e de fapt mama unei fete de 20 de ani si ca sa fiu mai precisa, duduia pitipoanca are 49 de ani si se parca ca minte 0. Acum serios, daca era mama intr-o situatie de genul acesta, faceam infarct pe loc!
Mhaa, femeia asta fara minte, cu 2 copii acasa, nu s-a gandit si ea ca devine penibila?  Oare cum se simte fata ei,( care apropo, nu-i pitipoanca) cand aude glumele celor din jur?
Poate tanti nu mai era iubita din tinerete si se gandea ca asa poate capata si ea o partida de sex, nu stiu ce naiba a fost in capul ei, dar a fost si este penibila. Aaa si sa nu uit, era si foarte fardata, pe scurt, oribila!
Nu vreau sa-mi imaginez cum s-a simtit saraca fata cand a vazut-o pe mama pitipoanca!
Voi cum ati reactiona intr-o asa situatie?
Va pupacesc :* :* :*

Meniul zilei: dor, frica si singuratate

Astazi nu stiu nici cine sunt, nici ce-i cu mine. Ma simt pierduta, capiata...simt ca nu mai fac parte din peisajul acela incarcat cu fericire.
Nu stiu ce se intampla, dar de cateva zile m-am inchis in mine, m-am aruncat in pat, fara a simti nevoia sa vorbesc cu nimeni despre starea mea. In schimb, am vrut sa fiu un real sprijin pentru ceilalti, pentru oamenii dragi sufletului meu. Am vrut sa fiu martora la fericirea lor si chiar mi-a facut placere, insa...unde-i fericirea mea astazi?
Ma simt atat de singura, incat nu pot exprima in cuvinte. Am nevoie de EL mai mult ca oricand si stiu ca desi e departe, e langa mine in fiecare secunda a vietii, dar lui nu-i pot spune din nou ca am cazut, ca mi-am ranit aripile si m-am inecat in ganduri, n-am voie sa-l intristez, sa-l ingrijorez.
Imi e dor, imi e atat de dor de El, de sarutarile, de ochii si imbratisarile lui. Imi e dor de tachinarile si glumele nostre, de momentele de "prosteala", imi e dor de tot...imi e dor sa fiu fericita acolo, cu si langa el.
Imi e teribil de greu si nu vreau decat sa fiu la EL, desi sincera sa fiu, imi va fi si imi este deja frica de momentul in care voi fi acolo, la EL. Imi e frica pentru ca din copilul zglobiu, ma voi transforma pentru 2 saptamani in nevasta. HHmm...poate voi da probele :)) Imi e frica sa nu gresesc cu ceva, sa nu dezamagesc, caci pe mine vor pica pregatirile de Paste, iar la capitolul prajituri, stau cam prost, poate chiar foarte prost! Nu stiu sa fac decat tort, chec, clatite si gogosi, asadar in afara de tort, nu stiu ce pot sa mai fac atunci. Oricum, pana atunci invat acasa, retete simple, nu stiu, ma descurc.
Ideea e ca m-am izolat si desi stiu ca nu-i bine, prefer totusi sa stau in casa, in pat, lungita la televizor. M-am gandit sa-mi iau o carte buna si sa ma pun pe citit, dar imi e teama...Imi e teama sa nu gasesc ceva in carte care sa ma afunde si mai mult.
Sunt o persoana vesela, dar azi simt ca cineva m-a dezbracat de tot optimismul, dandu-mi in schimb un palton incarcat cu tristete.
sursa foto

"Imi permit sa stau in usa!"

Fiind studenta, circul zilnic cu autobuzul, caci acesta este "trasura magica" care ma duce la facultate, iar cand spun "trasura magica", stiu ce spun! In autobuze gasesti tot ce vrei, dar si ce nu ti-ai imaginat pana-n momentul acela (cand ai gasit): batrani obositi, bolnavi, muncitori din fabrici, copii plangaciosi sau zglobii, tineri linistiti sau rebeli, etc. Parca zici ca autobuzul este sala de sedinta a mai multor genuri de oameni.
In autobuz, l-am gasit si pe el: acel individ care indiferent cat e de gol autobuzul ghiciti unde sta? Raspuns: in usa. Da domnule, el vrea sa fie primul cu care sa dea ochiii ce-i care urca nevinovati in mijlocul de transport. Aici ori am eu o problema, ori tanarul din usa! A pai sa-mi fie cu iertare, de ce dracu stai in usa cand in autobuz sunt locuri libere? Aaa "Domnul" doreste sa stea in picioare! Foarte bine, sa stea unde vrea el si pe acoperis, dar nu in usa, caci urasc cand ma lovesc de cate unu cat dulapul atunci cand vreau sa cobor. Iar cand il intreb politicos "Cobori?" , se uita la mine mirat . Adica, domnule, cum mi-am permis eu, o simpla fata, sa-l intreb pe el, ditamai omul?
Aaa si dupa ce ca nu schiteaza nici cel mai mic gest de a-mi face loc, mai sunt intampinata si de multimea care urca in autobuz fara a avea rabadare sa coboare pasagerii. Nu-i suficient ca domnul din usa isi permite, mai trebuie sa vina si o duduie cu niste sacosele , sa se impinga pentru ca ea doreste sa fie prima care pune piciorul in trasura magica.
Si unde credeti ca se propteste duduia? Fix in usa, sa faca front comun cu tanarul impunator.
In curand o sa fim nevoiti sa le platim si taxa de intrare in autobuz!
sursa foto

Dumnezeu cere bani si scari de 100.000 de euro!!!

Astazi am aflat un lucru foarte important pentru cultura mea generala : ca sa vorbeasca cu Dumnezeu, un crestin trebuie sa calce pe scari de 100.000 de euro, caci doar asa va simti prezenta Lui !
Ok, nu n-am innebunit si nici nu-s ateista.
 Pur si simplu sunt revoltata pentru ca in timp ce stateam eu asa lungita in fotoliu si ma uitam la stiri, vad un nene care cica de meserie e Popa. Pana aici, nimic interesant, dar cand vezi ca domnul prezentabil ce are meseria de Popa se infoaie in "pene" cand e intrebat de reportarita de ce costa 100.000 de euro reabilitarea scarilor Catedralei din Timisoara, te apuca toti dracii...
Ce, daca o sa calc pe scarile alea imi va ierta Dumnezeu pacatele?
Acum sincer, cu banii aia mai bine ajutau familiile sarace, faceau o scoala pentru copiii nevoiasi sau cu dezabilitati, orice altceva...Inteleg (ma rog, fac eforturi majore pentru a intelege) ca acele scari necesita reabilitate, dar fa-le frate scari normale, nu le fa de  100.000 de euro cand mii de familii mor de foame in tara asta!
Aaa si acum stiu ce va urma...critici, multe critici din partea celor care se dau adevarati crestini, care postesc de fiecare data cand au ocazia, bla bla bla, dar care uita ca sunt crestini cu prima ocazie cand vad banul, mdea cunosc multi din astia.
Si ca sa lamuresc si o intrebare care ma astept sa-mi fie adresata "Waii dar tu nu crezi in Dumnezeu?". Raspuns: Ba da, cred si cred foarte sincer(etee ca la asta poate nu te asteptai :p ), sunt un om normal, merg la Biserica (nu doar de Craciun si de Paste), ma rog, imi ajut aproapele( uneori poate prea mult, incat uit ca mai sunt si eu pe pamant), insa sunt scarbita de tot felul de smecherii care se fac in acest domeniu si de preotii care inainte de slujba , beau cam tot "sangele lui Hristos" ca deee....ei au asa o relatie mai buna si pe ei îi iarta Dumnezeu. Asadar, cred in Dumnezeu si in Fecioara Maria, in Sfinti si in minuni, dar nu cred in preoti falsi, biserici construite cu sute de mii de euro si catedrale cu scari de 100.000 de euro.
Pentru a vorbi cu Dumnezeu nu trebuie sa calci pe scari de 100.000 de euro, e suficient sa te rogi, in orice loc, dar daca totusi vrei sa o faci intr-o biserica, El te aude si in una de lemn...

Astazi simt ca-i primavara!

Uraaaa a venit primavara!
Da, azi s-a aratat, azi ne-a zambit, mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul :D
Nu, nu sunt nebuna sau cel putin asa-mi place sa cred :))
Stiu ca primavara din punct de vedere calendaristic a venit pe 1 martie, dar pentru mine nu...nu m-am putut bucura de "primavara adormita", nu a vrut vremea sa ma lase, nici cea interioara, nici cea "exterioara".
Dar astazi, astazi am vazut primavara, ahh si cat am asteptat-o! Azi e soare, e frumos, iar pentru ca am fost cuminte ( sau doar am lasat impresia asta :D) pasarelele s-au unit sa-mi incante auzul cu un soi de cantelece, din acelea de care nu m-as satura niciodata.
Iubesc primavara, imi aduce atat de multa bucurie, imi incalzeste sufletul si-mi readuce speranta. Simt ca renasc, ca ma descoper pe mine, iar si iar...
Iubesc sa vad cum florile imi ofera cel mai frumos tablou, un tablou pe care nu ma mai satur sa-l privesc, sa-i vad fiecare culoare.
Sunt nascuta toamna, dar prefer primavara :D Consider ca nici un anotimp nu-mi ofera confortul pe care mi-l ofera primavara, imi place acea caldura "moderata", acel aer curat cu mireasma de flori...
Primavara draga, bine ai venit!

sursa foto

Telefonul cu...amintiri

Un simplu telefon iti poate aduce fericirea pe chip sau te poate intoarce in trecut intr-o fractiune de secunda.E duminica, iar vremea de afara nu ma ajuta deloc, nu-mi place, e frig si urat, iar azi, tocmai azi m-a sunat A., o superba fata de liceu. A era suparata, îi era groaza pentru ca maine este luni, iar ea o va lua de la capat, pentru ca va trebui sa infrunte iar umilinte si glume proaste.
Si toate astea pentru ce? Pentru ca A. invata, e una din acele fete destepte care nu e nevoita sa toceasca pentru a lua o nota mare. A. e fata aceea educata care stie ca pentru a reusi in viata trebuie sa ai o formare, o cultura generala, sa fii om cu carte.
Eee...in timp ce A printre lacrimi imi povestea ca s-a saturat, ca simte ca nu mai are puterea necesara de a merge mai departe, eu eram plecata...ma intorsesem in trecut. Da! M-am trezit cu o lacrimia care-mi inunda incet obrazul, provocandu-mi fiori atat de reci, incat daca nu aveam sufletul incarcat de iubire, puteam sa jur ca mi-l va ingheta.
In urma cu cativa ani. am trait si eu aceeasi poveste, ohoo poate chiar mai rau. Am avut si guma-n par, caietele rupte, patate, tot felul de porecle, barfe, am suportat timp de 4 ani toate rautatile colegilor, nu a tuturor colegilor, au fost si cativa care ma priveau cu admiratie, nu pentru ca eram eu cine stie cine, dar probabil ma admirau pt ca desi sufeream acolo in sufletul meu, nu aveam puterea necesara sa le intorc spatele celor ce-mi cereau ajutorul, indiferent daca ei erau cei care ma insultau.
Nu ma plang, nu-mi place sa o fac, desi uneori poate am lasat impresia asta datorita sensibilitatii din trecut, dar pot spune ca e groaznic sa mergi la scoala cu teama, doar pentru ca inveti si-ti vezi de treaba ta.
Nu spun ca waii eu am fost o sfanta, recunosc ca ma mai certam cu ei uneori, atunci cand simteam ca nu mai pot, dar n-am reusit niciodata sa-i inteleg...
De ce trebuie sa-i umilim pe altii pentru ca vor sa faca ceva cu viata lor? De ce nu-i apreciem ca in loc sa bage droguri cu siringa ei isi petrec timpul citind si nu, nu va imaginati ca-s niste mici soareci de biblioteca.
Eu una sunt o persoana vesela, vorbareata, imi place sa dansez, sa ma distrez si credeti-ma ca sunt sufletul petrecerii uneori, dar in acelasi timp iubesc calitatea, iubesc o carte buna, un om de cultura de la care am ce invata.
De ce sunt oamenii atat de rai, inca de cand sunt adolescenti? Oare nu realizeaza cat rau fac?
sursa foto

Fiti sanatosi, prieteni dragi!

Dragilor, astazi este Ziua Internationala a Sanatatii si  vreau sa va urez din tot sufletul meu, multa, multa sanatate.
Din pacate, traim intr-o lume in care totul este pe fuga, timpul este limitat, iar scopul prinicipal este banul. Din aceasta cauza uitam sa mai avem grija de noi, de corpul si sanatatea noastra.
Dragii mei, nu neglijati sanatatea pentru ca ea e cu adevarat cea mai importanta. Atunci cand cineva va ureaza "multa sanatate", bucurati-va pentru ca acea simpla urare inseamna mult  si din nefericire, unii ajung sa o pretuiasca atunci cand sunt prinsi in "panzele" bolii.
Fiti sanatosi, dragii mei!
Incercati sa va ocupati de voi, de corpul, mintea si sufletul vostru, pentru ca toate acestea au nevoie de sanatate. Mancati sanatos (desi stiu ca-i destul de scump) si traiti sanatos.
Aveti grija si de sufletul vostru, nu-l imbolnaviti cu rautati sau lucuri minore.
Va imbratisez cu mare drag si va doresc sa fiti sanatosi, prieteni dragi!

Iubirea pe interes vs. iubirea adevarata

Nu-s perfecta si n-am sa fiu niciodata, am si eu defectele mele, insa sincer, nu pot intelege un lucru :cum sa decazi in asa hal incat sa-ti vinzi sufletul pentru bani,avere, masini, etc.
Uneori jur ca am impresia ca fac parte dintr-o lume diferita, adica nu stiu, raman "proasta" cand vad tot mai multe cazuri de interes material in cuplu.
Eu stiu una si buna: formezi un cuplu cu cineva in momentul in care acea persoana iti place, aveti lucruri in comun, sunteti compatibili,etc. Eu asa stiu ca se formeaza un cuplu, nu atunci cand îi vezi masina, cardurile si tot ce tine de material.
Sincer acum, barbatii nu-s niste sfinti, dar nici niste "porci" nu-s, cum îi catalogheaza majoritatea fetelor. Stiu ca sunt rai, infideli si cum mai vreti voi, dar sunt de parere ca daca stii cum sa vorbesti si cum sa te porti, cuceresti inima si celui mai dur baiat( vorbesc aici de iubire, nu de interes). Si sa fim sincere, noi fetele, au ajuns asa din cauza unora care in loc sa le caute sufletul, le-au cautat in buzunare.
Imi displace total cand vad fete tinere la bratul unor barbati trecuti de foarte mult timp de prima tinerete. Cum pot fetele acestea sa se sarute cu un barbat care are varsta tatalui sau mai rau, a bunicului?
Da stiu si varianta cum ca "dragostea nu are varsta", dar hai sa fim seriosi...
Pentru mine diferenta maxima de varsta e de 10 ani, pana acolo mai inteleg, dar pe urma...raman fara cuvinte.
Eu inca mai cred in iubirea aceea pura, in fluturasii din stomac, in plimbarile simple in parc alaturi de persoana iubita...
Am fost crescuta de mica cu o conceptie "Iubire sa fie, caci daca e iubire, poti pleca in viata de la o lingura. Averea se face impreuna, acolo unde e iubire".
Eeee asta e parerea mea! Prefer ca iubitul meu sa fie cel mai sarac, dar sa ma iubeasca sincer, din suflet, sa vad ca-s apreciata si iubita, decat sa stau langa unul cu bani care sa ma bata sau sa-mi fie scarba sa-l sarut!
Voi ce parere aveti despre acest subiect?
sursa foto

E bine sa visam?

Ma declar o persoana visatoare! Sustin asta pana-n panzele albe, desi nu stiu daca-i bine.
Sunt genul de persoana care isi face multe sperante, planuri , isi pune tot sufletul pentru o anumita situatie.
De exemplu, daca stiu ca peste o luna trebuie sa plec intr-un loc, incep sa-mi fac planuri, ce o sa fac, cum o sa fie, cu cine o sa-mi petrec timpul mai des, etc.
Asta in cazul fericit, pentru ca am si momente cand visez la propria nunta, la rochia de mireasa, la cererea in casatorie, familie, cum o sa arat eu peste nu stiu cati ani :))
Imi place sa visez desi multi ma cearta ca nu-i bine, ca-mi fac "planu ca tiganu"( celebra zicala), ca nimic din ce-mi imaginez eu nu o sa se intample...
Ca sa nu mai vorbesc de superstitiosii din jurul meu care spun ca daca visez la anumite lucuri stric totul si chiar aduc ghinion!
Hmm....oare asa sa fie?
Adevarul e ca uneori imi fac tot felul de vise pentru a putea reusi, a merge mai departe, pentru a ma motiva, desi recunosc ca-mi place si sa fiu luata prin surprindere, sa fiu pusa in situatia de a face ceva spontan :D
Voi va faceti astfel de vise sau am eu o problema?
Ce credeti, e bine sa visam sau ne facem rau singuri?
Piscotica va pupceste :*

Rezista relatiile la distanta?

In ultimul timp, am vazut tot mai multe cazuri de iubiri consumate la distanta. Adica?
"Adica" ea traieste in Timisoara, el in Bucuresti sau el in Targu-Jiu, ea in Arad, etc,
Sincer, mult timp nu am crezut in astfel de relatii....Imi placeau, dar ca de obicei primul pe care-l puneam la zid, era baiatul (scuze dragilor). Pur si simplu nu-l vedeam pe "el" sa iubeasca sincer si sa stea dupa o singura fata, mai ales ca acea fata era la o distanta anume.
Multe persoane imi spuneau ca ma insel, ca aceasta e dragostea adevarata, ca astfel de cupluri sunt adevarate exemple, mai ales ca in "zilele noastre" tinerii sunt tentati sa se bage in aventuri, relatii de scurta durata, nu sa "se lege la cap" cu acest chin, pentru ca-n cele din urma devine un chin, dar un chin placut.
Am sa fiu sincera pana la capat si am sa va marturisesc ca "Piscotica" traieste de 8 luni o frumoasa poveste de dragoste la distanta si sa stiti ca e foarte frumos! Tot efortul merita daca iti alegi persoana potrivita , desi e adevarat ca pana dai de persoana potrivita ajungi la spitalul de nebuni sau ma rog, ajungi sa-ti doresti sa gasesti drumul catre spital :D
 Tare curioasa sunt sa aflu parerile voastre. Ce credeti, rezista astfel de relatii sau nu? Ati intra intr-o astfel de relatie? :D

sursa foto

Piscotica multumeste!

Asa cum v-am spus in descriere, "Piscotica" a luat nastere la insistentele prietenilor. Nu va ganditi ca au inceput toti in cor "te rugam sa-ti faci blog", neee...nici pe departe.
Pur si simplu "Piscotica" avea postarile ei pe pagina de facebook, iar acele postari placeau si de aceea cei care le-au apreciat au venit cu ideea de blog.
Stiti voi vorba aceea :cine se aseamana se aduna? Eee...aceasta vorba e foarte buna in cazul meu, pentru ca una dintre prietenele mele de suflet este bloggerita, ahh si ce bloggerita!
Pe prietena asta minunata o stiti foarte multi dintre voi, e chair C.L.M-ica :D
C.L.M-ica a fost cea care a insistat sa-mi fac blog si nu doar atat...pe ea am numit-o nasa acestui blog, caci ea m-a ajutat ca el sa ia nastere( am impins amandoua, era prea mare efortu pentru una singura =))  ).
Asadar, tin sa-i multumesc din suflet ca mi-a explicat unele chestioare, ca m-a incurajat si s-a tinut de capu meu ca sa ma apuc de scris :D
Draga C.LM-ica,
 "Piscotica" iti multumeste , te pupaceste si te imbratiseaza cu mare drag!
P.s. Pentru cei care nu o stiti ea este C.L.M.

sursa foto

De ce "Piscotica"?

Salutare, dragilor!
Pentru inceput Piscotica va imbratiseaza si va doreste tot binele din lume!
Probabil sunteti curiosi sa vedeti cine este "Piscotica" si de ce are aceasta porecla .
 In prima faza si eu as crede ca-i vorba de un copil tembel care a ramas blocat in lumea desenelor cu prajiturele :D
Ete ca nu sunteti departe!
Piscotica e un "copil" de 20 de ani, cu "gura mare" care mereu doreste sa fie alaturi de oameni de calitate de la care are ce sa invete si cum "gura mare" nu-i de ajuns, Piscotica mai studiaza si Comunicarea :D
De unde vine "Piscotica"?
Ca orice fetita curioasa, am stat de mica pe langa mama prin bucatarie ( hi hi spre disperarea ei) si am incercat sa invat cate ceva. Intr-o zi insa, nu eram singure in bucatarie, alaturi de noi fiind si cea mai buna prietena a mamei, Mirelutza.
In timp ce mama facea un tort de piscoturi, "dracusorul" in cauza isi baga mana in piscoturi ca sa le testeze...(sa nu cumva sa fie expirate si sa pateasca mamica mea ceva :)) ) si le-a testat pana cand in bucatarie s-a auzit printre hohote de ras " Tuu Piscotzel ai rabdare sa termine tortu, nu manaca inainte" . Am inceput sa rad cand am auzit "Piscotzel":D si repetam acest cuvant de nebuna, pana cand m-am ales cu el...
Asadar, anii au trecut, eu am invatat sa fac manacare si prajituri, dar Piscotel tot a ramas, iar acum a devenit pentru voi Piscotica :D
Cu mare drag va pupa a voastra prietena,
Piscotica :*
p.s. Sunt tare curioasa cam ce porecle aveti si voi :D

Sursa foto