Sunt genul de persoana care isi face multe sperante, planuri , isi pune tot sufletul pentru o anumita situatie.
De exemplu, daca stiu ca peste o luna trebuie sa plec intr-un loc, incep sa-mi fac planuri, ce o sa fac, cum o sa fie, cu cine o sa-mi petrec timpul mai des, etc.
Asta in cazul fericit, pentru ca am si momente cand visez la propria nunta, la rochia de mireasa, la cererea in casatorie, familie, cum o sa arat eu peste nu stiu cati ani :))
Imi place sa visez desi multi ma cearta ca nu-i bine, ca-mi fac "planu ca tiganu"( celebra zicala), ca nimic din ce-mi imaginez eu nu o sa se intample...
Ca sa nu mai vorbesc de superstitiosii din jurul meu care spun ca daca visez la anumite lucuri stric totul si chiar aduc ghinion!
Hmm....oare asa sa fie?
Adevarul e ca uneori imi fac tot felul de vise pentru a putea reusi, a merge mai departe, pentru a ma motiva, desi recunosc ca-mi place si sa fiu luata prin surprindere, sa fiu pusa in situatia de a face ceva spontan :D
Voi va faceti astfel de vise sau am eu o problema?
Ce credeti, e bine sa visam sau ne facem rau singuri?
Piscotica va pupceste :*
ehe, eu am vise asa mari ca ma sperie :)) pupic
RăspundețiȘtergeredeci nu-s singura :D :))
ȘtergereEu sunt o visatoare si o aeriana de cand m-am nascut si consider asta un lucru firesc. Visurile sunt sinonime cu speranta si daca nu visam la nimic inseamna ca ori nu avem idealuri prea inalte ori am ingropat speranta. Bineinteles doza de realism trebuie sa existe ca daca ne facem doar idealuri la care nu o sa ajungem niciodata sunt mai degraba copilarii. Semnat: dreaming girl :D
RăspundețiȘtergereCat adevar...ma regasesc si eu in cuvintele tale :D
ȘtergereTe pup,draga mea :*