sâmbătă, 13 aprilie 2013

Meniul zilei: dor, frica si singuratate

Astazi nu stiu nici cine sunt, nici ce-i cu mine. Ma simt pierduta, capiata...simt ca nu mai fac parte din peisajul acela incarcat cu fericire.
Nu stiu ce se intampla, dar de cateva zile m-am inchis in mine, m-am aruncat in pat, fara a simti nevoia sa vorbesc cu nimeni despre starea mea. In schimb, am vrut sa fiu un real sprijin pentru ceilalti, pentru oamenii dragi sufletului meu. Am vrut sa fiu martora la fericirea lor si chiar mi-a facut placere, insa...unde-i fericirea mea astazi?
Ma simt atat de singura, incat nu pot exprima in cuvinte. Am nevoie de EL mai mult ca oricand si stiu ca desi e departe, e langa mine in fiecare secunda a vietii, dar lui nu-i pot spune din nou ca am cazut, ca mi-am ranit aripile si m-am inecat in ganduri, n-am voie sa-l intristez, sa-l ingrijorez.
Imi e dor, imi e atat de dor de El, de sarutarile, de ochii si imbratisarile lui. Imi e dor de tachinarile si glumele nostre, de momentele de "prosteala", imi e dor de tot...imi e dor sa fiu fericita acolo, cu si langa el.
Imi e teribil de greu si nu vreau decat sa fiu la EL, desi sincera sa fiu, imi va fi si imi este deja frica de momentul in care voi fi acolo, la EL. Imi e frica pentru ca din copilul zglobiu, ma voi transforma pentru 2 saptamani in nevasta. HHmm...poate voi da probele :)) Imi e frica sa nu gresesc cu ceva, sa nu dezamagesc, caci pe mine vor pica pregatirile de Paste, iar la capitolul prajituri, stau cam prost, poate chiar foarte prost! Nu stiu sa fac decat tort, chec, clatite si gogosi, asadar in afara de tort, nu stiu ce pot sa mai fac atunci. Oricum, pana atunci invat acasa, retete simple, nu stiu, ma descurc.
Ideea e ca m-am izolat si desi stiu ca nu-i bine, prefer totusi sa stau in casa, in pat, lungita la televizor. M-am gandit sa-mi iau o carte buna si sa ma pun pe citit, dar imi e teama...Imi e teama sa nu gasesc ceva in carte care sa ma afunde si mai mult.
Sunt o persoana vesela, dar azi simt ca cineva m-a dezbracat de tot optimismul, dandu-mi in schimb un palton incarcat cu tristete.
sursa foto


6 comentarii:

  1. Stii, uneori astfel de momente sunt benefice, dar sa nu te inchizi prea tare ca nu te mai desfac :)) Eu cred ca sunt emotii, stii tuu, emotii dn alea ca inainte de maritis:P

    Hai, lasa prostiile si vino sa ti pup! >:D< Nu esti trista, esti doar speriata! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai,draga mea,te inteleg:)).Am si eu momente de genul asta cand ma gandesc sa nu cumva sa fac ceva gresit sa-l deranjeze. Insa de fiecare data el imi spune ca sunt perfecta asa cum sunt,cu copilariile si greselile mele,si ca asta ma face speciala.Si asta se aplica si la tine.Esti speciala pentru toate starile tale si modul tau de a fi.
    Si mie imi e deja tare dor de el,si eu numar doua saptamani sa`l vad odata! Deci,hai sa nu fim triste ci fericite ca suntem iubite!>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc din sufelt pentru comentariul rau, mi-ai redat zambetul :*
      Ai dreptate, suntem norocoase, iar asta e un lucru mare!
      Te imbratisez, om frumos :*

      Ștergere
  3. E doar o stare trecatoare ce simti tu acum. Vei vedea ca in momentul cand il vei tine in brate pe EL toate gandurile astea se vor duce..
    Fii fericita ca EL exista si ca e alaturi de tine....restul se vor rezolva de la sine
    Te Pup :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, draga mea:*
      Chiar ai dreptate, te pup :*

      Ștergere