duminică, 7 aprilie 2013

Telefonul cu...amintiri

Un simplu telefon iti poate aduce fericirea pe chip sau te poate intoarce in trecut intr-o fractiune de secunda.E duminica, iar vremea de afara nu ma ajuta deloc, nu-mi place, e frig si urat, iar azi, tocmai azi m-a sunat A., o superba fata de liceu. A era suparata, îi era groaza pentru ca maine este luni, iar ea o va lua de la capat, pentru ca va trebui sa infrunte iar umilinte si glume proaste.
Si toate astea pentru ce? Pentru ca A. invata, e una din acele fete destepte care nu e nevoita sa toceasca pentru a lua o nota mare. A. e fata aceea educata care stie ca pentru a reusi in viata trebuie sa ai o formare, o cultura generala, sa fii om cu carte.
Eee...in timp ce A printre lacrimi imi povestea ca s-a saturat, ca simte ca nu mai are puterea necesara de a merge mai departe, eu eram plecata...ma intorsesem in trecut. Da! M-am trezit cu o lacrimia care-mi inunda incet obrazul, provocandu-mi fiori atat de reci, incat daca nu aveam sufletul incarcat de iubire, puteam sa jur ca mi-l va ingheta.
In urma cu cativa ani. am trait si eu aceeasi poveste, ohoo poate chiar mai rau. Am avut si guma-n par, caietele rupte, patate, tot felul de porecle, barfe, am suportat timp de 4 ani toate rautatile colegilor, nu a tuturor colegilor, au fost si cativa care ma priveau cu admiratie, nu pentru ca eram eu cine stie cine, dar probabil ma admirau pt ca desi sufeream acolo in sufletul meu, nu aveam puterea necesara sa le intorc spatele celor ce-mi cereau ajutorul, indiferent daca ei erau cei care ma insultau.
Nu ma plang, nu-mi place sa o fac, desi uneori poate am lasat impresia asta datorita sensibilitatii din trecut, dar pot spune ca e groaznic sa mergi la scoala cu teama, doar pentru ca inveti si-ti vezi de treaba ta.
Nu spun ca waii eu am fost o sfanta, recunosc ca ma mai certam cu ei uneori, atunci cand simteam ca nu mai pot, dar n-am reusit niciodata sa-i inteleg...
De ce trebuie sa-i umilim pe altii pentru ca vor sa faca ceva cu viata lor? De ce nu-i apreciem ca in loc sa bage droguri cu siringa ei isi petrec timpul citind si nu, nu va imaginati ca-s niste mici soareci de biblioteca.
Eu una sunt o persoana vesela, vorbareata, imi place sa dansez, sa ma distrez si credeti-ma ca sunt sufletul petrecerii uneori, dar in acelasi timp iubesc calitatea, iubesc o carte buna, un om de cultura de la care am ce invata.
De ce sunt oamenii atat de rai, inca de cand sunt adolescenti? Oare nu realizeaza cat rau fac?
sursa foto


4 comentarii:

  1. Atunci cand oamenii nu au nimic bun cu care sa iasa in fata , recurg la tot felul de tehnici pentru a se face remarcati ... in cazul de fata...rautati . Oamenii/ adolescentii din ziua de azi nu mai stiu sa faca un bine ... nu mai stiu ce e bunul simt si respectul...respectul de sine...si respectul fata de ceilalti...
    Lasa trecutul in urma...si concentreaza-te asupra prezentului. Demonstreaza tuturor ca esti mai buna si mai presus decat toti cei care au ras sau au facut glume pe seama ta ....ignorandu-i

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevar graiesti, dar eu inca sper ca exista printre noi, tineri din generatia asta care stiu sa fie educati.
      Cat despre mine, am demonstrat ca sunt buna de fiecare data prin concursuri, olimpiade , bac-ul luat din prima cu nota mare, etc...
      Nu eu sunt importanta aici, ci subiectul in sine, faptul ca astfel de rautati pot marca un copil pe viata! Eu am fost si sunt o persoana puternica, chiar daca uneori las impresia ca ma doboara greutatile vietii...
      te pup draga mea si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase :D

      Ștergere
  2. Iubita, sa stii ca si eu am fost barfita pentru ca invatam bine, eram sefa clasei, eh, si acum sunt sefa de promotie :)) in fine, dar eu n-am avut neplaceri ca guma in par, caiete rupte, etc., din contra eu mi-am facut grupul meu si de restul nu prea imi pasa, nici la liceu, nici in gimnaziu. :D

    Oricum, oamenii sunt rai pentru ca sunt prosti, invidiosi, etc... :))

    RăspundețiȘtergere